În demersul de a
propune politici sociale pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități, în contextul
proiectului a fost realizat un studiu în care au fost intervievați până la 210
persoane cu dizabilități, private de libertate, în penitenciarele din țară.
Dincolo de răspunsurile așteptate privind mulțumirea sau nemulțumirea față de
serviciile medicale și psihosociale de care pot beneficia, împărtășim câteva
dintre datele studiului și convingerile persoanelor cu dizabilități, cu scopul
de a deveni mai atenți la nevoile și perspectiva persoanelor cu nevoi speciale
din penitenciare.
- -
din
148 de persoane cu dizabilități intervievate, 95 nu au niciun curs sau
calificare;
- - 22 de
persoane consideră că știu să facă orice și dețin abilități nelimitate, 60 de
persoane consideră că nu dețin niciun fel de abilitate și ca nu știu să facă
nimic, iar 19 dintre persoane au refuzat să răspundă;
- - mai
mult de 3 sferturi din persoanele cu dizabilități din penitenciarele din România
nu participă la muncă;
- -
din
189 persoane cu dizabilități intervievate, doar 29 nu au muncit înainte de
încarcerare;
- - 38
persoane cu dizabilități deținute, din 180, consideră că nu există discriminare
pe piața muncii;
- - dintr-un
total de 151 răspunsuri, 43 persoane cu dizabilități deținute nu se consideră
dezavantajați de faptul că sunt persoane cu dizabilități;
- - totuși,
158 de persoane, din 182, consideră că vor avea dificultăți în angajarea lor,
după liberare
Aproape jumătate din deținuții persoane cu
dizabilitaăți se asociază grupului de persoane cu dizabilități și mai puțin de
un sfert dintre ei se asociază grupului de deținuți. Multe dintre aprecierile
verbale pe care le fac persoanele cu dizabilități exprimă convingeri legate de
faptul că persoanele cu dizabilități vor să fie tratate uneori chiar
preferențial, ca și grup aparte, cu nevoi speciale. Sunt și persoane cu
dizabilități care doresc să fie percepuți prin prisma calităților și
abilităților lor și care văd participarea la viața socială independent de
dizabilitățile lor. Limitările sunt de
cele mai multe ori autolimitări și acest lucru este în responsabilitatea
fiecăruia.
Politicile sociale pentru incluziune socială
crează cadrul pentru ca persoanele cu dizabilități să beneficieze de aceleași
drepturi și oportunități ca și orice altă persoană, într-un mediu care să
permită cât mai mult normalitatea.
