Curs Operator introducere, validare si prelucrare date

In cadrul proiectului ACCES pentru toti - Accesul persoanelor cu dizabilitati la ocupare si servicii, organizam cursuri cu specializari diferite in Baia Mare, Bucuresti, Suceava si Arad.

La Cursul Operator introducere, validare si prelucrare date,  organizat in Bucuresti, l-am cunoscut pe NP care a avut incredere sa scrie mai multe despre el ca o dovada a faptului ca dizabilitatea nu este o conditie definitorie. 

             Numele meu este N P am 30 ani sunt nascut in frumosul oras Cluj-Napoca intr-o familie de muncitori harnici si ospitalieri, calitati pe care mama mi le-a insuflat si mie. Sunt un tip calm si linistit, ca majoritatea ardelenilor de fapt .

             Desi nu aud, iar comunicarea cu cei din jur a fost inca din copilarie o problema pentru mine, am incercat sa invat din ceea ce vad. Si, credeti-ma, surzii vad multe cuvinte care nu se spun , simt atitudini pe care poate ceilalti nici nu isi dau seama ca le au. Astfel, dupa ce am terminat gimnaziul la Scoala de Arte, am mers la Scoala Profesionala unde am invatat meseria de frizer. Tot aici am invatat limbajul semnelor, am simtit ca m-am nascut din nou. Atunci am inceput sa inteleg mai bine lumea din jurul meu si eu la randul meu sa ma fac inteles. Mi-am sporit mult cunostintele pentru ca acum primeam informatia si in limba mea. Limbajul semnelor ma ajuta sa fiu eu insumi, imi atinge inima, ma face sa ma simt liber. Mai tarziu am invatat meseria de tehnician dentar, pe care am si practicat-o in Cluj.

              In 2010 am cunoscut-o pe Ioana, o auzitoare  sensibila la necesitatile celorlalti dornica sa isi aprofundeze cunostintele in limbajul semnelor. In 2012 a devenit sotia mea, prietena mea cea mai buna si sustinatorul meu cel mai inflacarat.

             Din 2011 m-am mutat in Bucuresti. Aici nu mi-am gasit de lucru nici ca tehnician si nici ca altceva. Astfel ca, la sfatul fratelui meu, am inceput sa invat tehnica quilling (tehnica de impachetare a hartiei) si sa realizez bijuterii si accesorii din hartie. E o munca minutioasa care pretinde rabdare, dar si dedicare. Imi place ce fac, dar mai mult ma bucura reactia celor care imi vad creatiile. Atat eu cat si sotia mea facem voluntariat, incercand sa ii ajutam pe surzi sa primeasca corect informatiile de care au nevoie pentru a putea lua ei insisi decizii cat mai bune care sa ii ajute sa duca o viata plina de satisfactii.

Sursa imagine