Rezultate studiu persoane cu dizabilitati afate in penitenciarele din Romania

În demersul de a propune politici sociale pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități, în contextul proiectului a fost realizat un studiu în care au fost intervievați până la 210 persoane cu dizabilități, private de libertate, în penitenciarele din țară. Dincolo de răspunsurile așteptate privind mulțumirea sau nemulțumirea față de serviciile medicale și psihosociale de care pot beneficia, împărtășim câteva dintre datele studiului și convingerile persoanelor cu dizabilități, cu scopul de a deveni mai atenți la nevoile și perspectiva persoanelor cu nevoi speciale din penitenciare.

• -        din 148 de persoane cu dizabilități intervievate, 95 nu au niciun curs sau calificare;
• -    22 de persoane consideră că știu să facă orice și dețin abilități nelimitate, 60 de persoane consideră că nu dețin niciun fel de abilitate și ca nu știu să facă nimic, iar 19 dintre persoane au refuzat să răspundă;
• -      mai mult de 3 sferturi din persoanele cu dizabilități din penitenciarele din România nu participă la muncă;
• -        din 189 persoane cu dizabilități intervievate, doar 29 nu au muncit înainte de încarcerare;
• -      38 persoane cu dizabilități deținute, din 180, consideră că nu există discriminare pe piața   muncii;
• -    dintr-un total de 151 răspunsuri, 43 persoane cu dizabilități deținute nu se consideră dezavantajați de faptul că sunt persoane cu dizabilități;
• -         totuși, 158 de persoane, din 182, consideră că vor avea dificultăți în angajarea lor, după liberare

Aproape jumătate din deținuții persoane cu dizabilitaăți se asociază grupului de persoane cu dizabilități și mai puțin de un sfert dintre ei se asociază grupului de deținuți. Multe dintre aprecierile verbale pe care le fac persoanele cu dizabilități exprimă convingeri legate de faptul că persoanele cu dizabilități vor să fie tratate uneori chiar preferențial, ca și grup aparte, cu nevoi speciale. Sunt și persoane cu dizabilități care doresc să fie percepuți prin prisma calităților și abilităților lor și care văd participarea la viața socială independent de dizabilitățile lor.  Limitările sunt de cele mai multe ori autolimitări și acest lucru este în responsabilitatea fiecăruia.

Politicile sociale pentru incluziune socială crează cadrul pentru ca persoanele cu dizabilități să beneficieze de aceleași drepturi și oportunități ca și orice altă persoană, într-un mediu care să permită cât mai mult normalitatea.

Sursa imagine